Mǎrarul este un condiment foarte aromat originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind folosit Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele. Pentru români este un simbol al vitalitatii. Efectele benefice ale mararului au fost mentionate şi în farmacopeea egipteanǎ de acum 5000 de ani.

Bogat în potasiu, sodiu şi sulf, mararul este un foarte bun diuretic. Amelioreazǎ anxietatea şi epuizarea nervoasǎ, insomia, tulburǎrile digestive, întǎreşte unghiile. Contine ulei volatil intre 2,5-4%( in frunzele de marar si in ramurile tinere si 3-6% in seminte) calciu, potasiu, fier, magneziu, vitaminele A, B si C. Uleiul volatil de marar contine intre 40-60% carvona (un puternic antioxidant specific mararului, dafinului si chimenului), substanta cu un puternic efect anti-cancerigen.

Mǎrarul are proprietǎţi digestive, antispastice, antiinflamatorii şi diuretice. Pe vremuri, el a fost folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie, şi dacǎ în timpul unui banchet cineva ar fi baut prea mult, mǎrarul calma excesul. Se pare cǎ are şi proprietǎţi afrodisiace. Sub formǎ de infuzie mǎrarul stimuleazǎ sistemul digestiv, seminţele opresc sughiţul, durerile de cap tusea, stimuleazǎ lactaţia, ajutǎ la eliminarea gazelor intestinale, la diminuarea crampelelor şi are acţiune de antiseptic intestinal.

Folosit în îngrijirea dentiţiei, aceastǎ plantǎ curǎţǎ în profunzime dinţii şi gingiile, reuşind sǎ opreascǎ proliferarea bacteriilor responsabile de infecţiile gingivale şi de formarea cariilor. De asemenea, el este recomandat persoanelor care au sensibilitate dentarǎ, mestecarea frunzelor de mǎrar putând calma durerile.

Un decoct de vin alb în care se adaugǎ frunze de mǎrar poate fi folosit pentru periajul zilnic al dinţilor. Pentru o respiraţie proaspǎtǎ puteţi folosi pentru gargarǎ un decoct din seminţe de mǎrar.