Salata verde provine din Egipt, unde a fost cultivată pentru prima oară acum mai bine de 3000 de ani, pentru ca apoi să fie preluată de greci şi de romani şi să se răspândească în toată Europa. În prezent, există nenumărate varietăţi de salată verde, de la cea europeană banală, la cea cu frunze încreţite, venită de la poalele Caucazului sau la salata chinezească, cu frunzele moi şi ceva mai groase.
La noi în ţară, salata verde se cultivă de peste o mie de ani, fiind printre puţinele alimente cu gust amărui din bucătăria tradiţională românească. Dacă în tradiţiile culinare occidentale sau extrem orientale întâlnim şi alte verdeţuri, cum ar fi andivele sau anghinarea, care au acest gust, la noi, salata este singurul elixir amar cu efecte detoxifiante, consumat pe scară largă. Iar substanţele cu gust uşor amărui din frunzele salatei au proprietăţi cu adevărat miraculoase, mai ales atunci când sunt consumate în cantităţi mari. Ele stimulează digestia şi metabolismul, drenează şi tonifică ficatul, intensifică tranzitul intestinal, înlătură atonia („lenea”) organelor interne, curăţă vasele de sânge şi reglează activitatea anumitor glande endocrine. În medicina monahală, alături de seminţele de dovleac, salata era un remediu purificator extraordinar, fiind folosită pentru tratarea unei vaste game de boli, de la simplele colite la temutul sifilis sau cancer. Iată, în continuare, recomandările terapeutice pentru salata verde:
Îngrăşare, obezitate – se consumă salata verde, atât înainte de masă, cât şi în timpul ei, cu alte feluri de mâncare. Dacă veţi reuşi să consumaţi 500 de grame de salată pe zi, veţi constata după o săptămână o scădere sensibilă în greutate. Motivul? Accelerarea proceselor de eliminare, reducerea volumului de hrană bogată în calorii consumat şi, nu în ultimul rând, o reglare spontană a apetitului.